Iisus Hristos cântând la chitară

EU de câte ori ascult muzica lui Estas Tonne simt că vreau s-o împărtășesc cu toată lumea. Așa că asta fac, acum. Dați click pe link-ul de mai jos, ca să vedeți, să auziți și să simțiți muzică, har, pasiune, iubire și tot ce e mai bun în oameni. Dacă Iisus ar fi cântat la chitară, așa ar fi cântat.

Și dați mai departe, dacă vă place, să îi bucurați și pe alții.

 

La mulți ani, România!

RomaniaÎți mulțumesc, România! Pentru că m-ai crescut, m-ai educat și mi-ai aprins dragostea de țară și oameni ce nu se va stinge niciodată. Pentru că mi-ai insuflat mândria de a fi român, minunându-mă de eroismul și patriotismul strămoșilor mei. Pentru că mi-ai arătat, deopotrivă și ceea ce e bun și ceea ce e rău și asta mi-a luminat calea de urmat în viață. Și nu în ultimul rând, îți mulțumesc pentru că atunci când ai căzut, răpusă de răutate, prostie și lăcomie, te-ai ridicat cu o forță de o mie de ori mai mare și ai mers înainte, călcând peste leșurile dușmanilor.

Și îți promit, România, că voi face tot ce îmi stă în putință, să te sprijin, ca să mergi mai departe. Și voi folosi tot ceea ce mi-ai oferit, pentru a face asta. Iar dacă cei răi și proști și lacomi vor încerca, din nou, să te răpună, eu sunt aici. Și nu sunt singur.

Dumnezeu să te aibă în pază!

Orașul gunoaielor de lux

IO râd singur, de multe ori, de lucrurile pe care le văd în Oradea. Și nu zic asta la figurat ci mă refer la faptul că merg, de multe ori pe stradă și mă apucă râsul de câte vreo chestie sau situație pe lângă care trec. Și de multe ori mă opresc să fac o poză, ca să le arăt și altora. De exemplu, în urmă cu două zile eram în trecere prin Rogerius, pe strada Ovidiu. Ce am văzut acolo m-a amuzat foarte tare. Vedeți și voi în pozele de mai jos.

Cum să-ți rupi gâtul la plimbare

ghilotina de pe malul CrisuluiIO nu suport chestia asta din pozele de mai jos, de pe malul Crișului. Îi zic chestie, pentru că nu știu exact ce e și care e termenul care să o denumească. Sau, mai bine, hai să-i zic ghilotină. Că și aia era un dispozitiv de rupt gâtul, iar asta e același lucru. Așa. Ghilotina asta stă la pândă zi și noapte pe aleea de promenadă/pista de biciclete de pe malul Crișului, la vreo 20 de metri de podul Sovata. Acolo e de luni și ani și nimeni din municipalitate nu s-a gândit încă să semnalizeze în vreun fel acel obstacol, așa că îi obrăzez io aci, poate le vine mintea la cap.

Cea mai bună țigară

fumatorEU sunt fumător. De ani buni de zile. Nu e ceva cu care mă mândresc, e ceva ce fac, pur și simplu. Respir, mânânc, beau, trăiesc. Și fumez. De ce? Nu știu, exact. Și probabil toți cei cărora li se pune sau își pun întrebarea asta, au același răspuns. Chiar dacă pe moment vor spune că pur și simplu le place. Sau îi calmează. Sau îi ajută în vreun fel. Dacă e așa și țigara e bună, pentru fumători, chiar dacă știm că e rea, atunci mă întreb… Care e cea mai bună țigară?

Pocăiții, oameni ai dracului…

pocaitPlină-i Oradea de pocăiți. IO așa le zic la toți ăia care nu-s ortodocși sau catolici. Că din puțina istorie câtă știu, astea două religii au fost primele în România și io astea le recunosc mai apropiate de conceptul meu de credință și religie, pe care-l puteți vedea aici. Pocăiții îs doar adepții celor care și-au dat seama că se pot face bani din religie și și-au inventat ei credințele și sectele lor, cu miile, la care s-au îmbulzit apoi toți inadaptații care nu fac față cerințelor creștinismului original, sau vor să pară ceea ce nu sunt. Plimbându-mă azi, pe net, am văzut articolul ăsta. Despre secte care se ceartă, se dau în judecată, despre bani, corupție și oameni ai dracului… de lacomi. Despre pocăiți. Am râs bine. Așa că îmi zic și io părerea proprie, legat de ei, că de aia am blog.