Orădeni din sensurile giratorii, treziți-vă!

carsEU cred că-s mulți cei care habar nu au cum e corect să te încadrezi, să parcurgi și să ieși dintr-un sens giratoriu. Văd asta și în Oradea, zilnic, că avem la giratorii de amețim de cap. Șoferi care intră de pe prima bandă pe a doua în sens, care ocolesc aproape tot sensul pe prima bandă, sau care nici măcar nu ating maneta de semnalizare pe durata ocolirii sensului. „Șoferii” ăștia, sunt convins, habar nu au că sensurile giratorii au o logică și dacă toți șoferii ar urma regulile aferente acelei logici, Oradea ar avea un trafic rutier lin și vesel, ca valurile Crișului. În schimb, avem un trafic aglomerat și greoi, care, culmea, se blochează tocmai la sensurile giratorii, din cauza acelor șoferi care nu respectă următoarele două porunci ale circulației.

De ce urâm femeile

hateEU vreau să înțeleg, ca bărbat, de ce, uneori, urâm femeile de lângă noi. Fiindcă e ceva ilogic. Ele sunt lângă noi, pentru că le iubim, nu? De asta le vrem aproape. Și totuși, apar neînțelegerile, certurile și ura. De ce dracu? Nu vreau să scriu, acum, un tratat de misoginism. Nici morală lui Cărtărescu nu îi voi face. Voi încerca să înțeleg doar câteva posibile motive pentru care cred eu că ajungem să urâm femeile iubite. Așadar…

Cum să atragi binele în viața ta – secretul

EU, de ceva vreme, încerc să îmi schimb viața. Și nu din cauză că aș fi fost foarte nefericit, până acum, ci fiindcă cred că pot fi mult mai fericit, de acum încolo. Voi realiza asta doar cu puțină disciplină și multă, multă credință în mine însumi și în ceea ce sunt. Și de când mi-a intrat chestia asta în cap, văd lucrurile mai clar. Chiar dacă mai am, uneori, mici perioade de delăsare. Iar ca să nu lungesc vorba, pun pariu că cel puțin jumătate dintre cei care vor viziona clipul următor vor gândi ca mine, apoi. Și eu sunt un sceptic. Și totuși…

Dați share dacă sunteti convinși că îi va interesa și pe alții.

Tablou cu Oradea – 13.08.2015 – Iisus, soare și crematoriu uman

IO am un sentiment de dezgust de câte ori intru în Oradea, dinspre Oșorhei. Reclama aia uriașă la crematoriul uman, la 20 de metri de icoana lui Iisus, mi se pare ceva pervers și profan. Și nici măcar nu înțeleg ce rost are, că doar nu ardem fiecare câte 1-2 oameni zilnic, ca să-și facă reclamă la scara asta. Cine are nevoie de crematoriu, cred că-l găsește și fără ditamai panoul la intrarea în oraș. Dar asta e. Alte orașe își întâmpină vizitatorii cu flori și invitații la muzee, iar Oradea cu praf, drumuri neterminate și o invitație la crematoriu. Fain!

tablou

Click pe imagine pentru dimensiunea originală.

Tablou cu Oradea – 03.08.2015 – apă și mizerie

IO am prostul obicei să beau, uneori, apă direct de la robinet. Compania de Apă Oradea are prostul obicei, ca, din când în când, să furnizeze apă roșie și mizerabilă, fără să anunțe pe nimeni. Ca și azi dimineață, în Rogerius. Și ca și în alte multe dimineți. Sau după-mese. Sau seri. Sau o fi bună de băut, așa?

apa

Yahoo e pe ducă

RIP YahooIO cred asta, după ce am văzut, azi, dezastrul de pe yahoo.ro. Nu am mai intrat de mult pe Yahoo, iar azi am făcut-o doar din motive de… igienă cibernetică. Nu m-a deranjat neapărat interfața nouă, greoaie a clientului de e-mail, nici lipsa de imaginație în ce privește pagina de home. M-a deranjat, însă, lipsa lor de caracter. Adică faptul că au ajuns să pună, pe prima pagină, link-uri către site-uri ca businessmagazin.ro. De ce e asta rău?

Game of sănătate (episodul 2)

ioIO încep să mă simt din ce în ce mai bine. N-am pus țigară și alcool în gură de trei zile și fac efort fizic zilnic. Și m-am decis să încerc chestia cu HIIT (High Intensity Interval Training), dar după ore de studiu online pe subiectul ăsta, încă nu m-am dumirit dacă e ok sau nu. Oricum, încercarea moarte n-are și nu mă tem de nimic. Nimic… în afară de mine însumi. A doua zi după revelația și decizia mea de neclintit (vezi articolul original), am fumat iar și am băut alcool.

Cel mai amuzant clip pe care l-am văzut vreodată

IO am râs ieri vreo 20 de minute uitându-mă la clipul de mai jos, de nu știu câte ori. Și mă apucă râsul de fiecare dată când îl deschid. Pasiunea, energia și umorul înotătorilor de ocazie sunt pur și simplu copleșitoare. Iar râsul celor de pe margine e molipsitor. O combinație perfectă. Trebuie să pun clipul ăsta aici, să nu uit de el. Și sunt convins că o să vă placă.