Orașul gunoaielor de lux

IO râd singur, de multe ori, de lucrurile pe care le văd în Oradea. Și nu zic asta la figurat ci mă refer la faptul că merg, de multe ori pe stradă și mă apucă râsul de câte vreo chestie sau situație pe lângă care trec. Și de multe ori mă opresc să fac o poză, ca să le arăt și altora. De exemplu, în urmă cu două zile eram în trecere prin Rogerius, pe strada Ovidiu. Ce am văzut acolo m-a amuzat foarte tare. Vedeți și voi în pozele de mai jos.

Cum să-ți rupi gâtul la plimbare

ghilotina de pe malul CrisuluiIO nu suport chestia asta din pozele de mai jos, de pe malul Crișului. Îi zic chestie, pentru că nu știu exact ce e și care e termenul care să o denumească. Sau, mai bine, hai să-i zic ghilotină. Că și aia era un dispozitiv de rupt gâtul, iar asta e același lucru. Așa. Ghilotina asta stă la pândă zi și noapte pe aleea de promenadă/pista de biciclete de pe malul Crișului, la vreo 20 de metri de podul Sovata. Acolo e de luni și ani și nimeni din municipalitate nu s-a gândit încă să semnalizeze în vreun fel acel obstacol, așa că îi obrăzez io aci, poate le vine mintea la cap.

Cea mai bună țigară

fumatorEU sunt fumător. De ani buni de zile. Nu e ceva cu care mă mândresc, e ceva ce fac, pur și simplu. Respir, mânânc, beau, trăiesc. Și fumez. De ce? Nu știu, exact. Și probabil toți cei cărora li se pune sau își pun întrebarea asta, au același răspuns. Chiar dacă pe moment vor spune că pur și simplu le place. Sau îi calmează. Sau îi ajută în vreun fel. Dacă e așa și țigara e bună, pentru fumători, chiar dacă știm că e rea, atunci mă întreb… Care e cea mai bună țigară?

Pocăiții, oameni ai dracului…

pocaitPlină-i Oradea de pocăiți. IO așa le zic la toți ăia care nu-s ortodocși sau catolici. Că din puțina istorie câtă știu, astea două religii au fost primele în România și io astea le recunosc mai apropiate de conceptul meu de credință și religie, pe care-l puteți vedea aici. Pocăiții îs doar adepții celor care și-au dat seama că se pot face bani din religie și și-au inventat ei credințele și sectele lor, cu miile, la care s-au îmbulzit apoi toți inadaptații care nu fac față cerințelor creștinismului original, sau vor să pară ceea ce nu sunt. Plimbându-mă azi, pe net, am văzut articolul ăsta. Despre secte care se ceartă, se dau în judecată, despre bani, corupție și oameni ai dracului… de lacomi. Despre pocăiți. Am râs bine. Așa că îmi zic și io părerea proprie, legat de ei, că de aia am blog.

România – țara pumnului în gură

JustitiaIO n-am agreat niciodata Antena 3. Și nicio altă “antenă”, să fiu sincer. Filmele pe care le dădeau ei erau deja istorie, iar emisiunile, prea puse pe scandal. Dar, în seara asta, mi-am dat seama de ceva. Scandalul ăla, era pe bune. Acuzațiile lor erau fondate și îi deranjau la culme pe cei vizați. Și cei vizați, ăi mari, sus-puși, cu frâiele țării în mână, s-au hotărât să îi înfunde. Pe “scandalagii”. Pe “antene”. Pe cei ce trudeau zi de zi să spună adevărul despre ce se întâmplă în țara asta mică și perversă. Așa că am ajuns să privesc, în seara asta, reeditarea bătăliei dintre David și Goliat, David fiind presa și libertatea de exprimare, de care trebuie să ne bucurăm toți, iar Goliat un dragon viclean făurit din tertipuri judiciare și influență, cu suflet de șef de stat și respirație arzătoare și decisivă de cap al justiției române. Un dragon ce inspiră corupție și politică și expiră foc mistuitor de nedreptate și anti-democrație.