Supermarket-urile, orădenii și Candy Crush

supermarketIO n-am jucat niciodată Candy Crush. Probabil nici n-o să joc. Dar, de multe ori, cumpărăturile le fac, ca marea majoritate a orădenilor și românilor de pretutindeni, în supermarket. Azi, totuși, mi-am dat seama că nu-i nimic “super” în supermarket. Prețurile îs aceleași, calitatea e aceeași și servirea lasă, de multe ori, de dorit. Așa că… unde-i supermarketu’ ăla, în Oradea, care e chiar… super?

Ce-i prea mult, strică!

enervantiIO îs sătul deja de mercador.ro şi tocmai.ro, site-urile alea unde poţi să cumperi şi să vinzi orice, în afară de… linişte. Înţeleg că au campanii publicitare da’ deja îs stresanţi, enervanţi, exageraţi şi inutili. Am prins ideea. Aveţi site-uri. Aţi zis asta la TV, la radio, în ziare şi reviste, şi pe tot netu’. Gata, opriţi-vă! Ce-i prea mult, strică.

Ce faci când nu ai chef să faci nimic?

chefEU cred că toţi trecem prin asta. Indiferent de vârstă, sex şi putere, fie ea fizică sau mentală. Viaţa asta e un labirint mare cu pereţi înalţi şi uneori nu mai găsim calea. Ne lovim de pereţii aceia, fie ei probleme sentimentale, familiale, financiare, sau de orice altă natură. Şi ne oprim. Pur şi simplu. Intrăm în standby şi aşteptăm… ce? Ne complacem în nenorocirea noastră, care, indiferent de cauza ei ni se pare cea mai mare, pentru că e a noastră. Dar regula jocului e să mergi mai departe. Şi atunci, cum faci?

Hristos s-a născut!

CraciunAcestea-s cuvintele care încep Crăciunul. Cuvinte ce ne amintesc de ce ne bucurăm în această perioadă şi de ce simţim nevoia să fim alături de cei dragi. Hristos s-a născut ca să ne arate cum să fim mai înţelegători, mai iertători, mai darnici, mai BUNI. Acestea sunt sentimentele care trebuie să ne conducă în aceste zile sfinte, mai mult decât oricând, ca să nu uităm ce e, de fapt, Crăciunul şi să ne bucurăm şi sufleteşte, nu doar trupeşte.

Poliția și radarul, omul de rând şi clipurile video

radarIO respect noțiunea de “lege”. Legea, în sine, n-o respect nici io, întotdeauna. Într-o societate ideală, cele două lucruri, noţiunea de lege şi legea, ar fi acelaşi lucru. În lumea în care trăim, însă, cele două îs ca florile naturale şi cele artificiale. Cele din urmă îs super faine da’ nu au nicio aromă. La fel şi cu legea. Una îi cea scrisă, alta îi cea aplicată. Asta ştim cu toţii, deja, fiindcă trăim într-o societate aflată într-o ţară unde legile se fac, nu se respectă. Şi cei care ar trebui să vegheze asupra respectării lor, florile noastre naturale, sunt, de fapt, nişte buruieni, care îşi fac propriile legi şi nu le respectă pe cele făcute de popor. PO(MI)LIŢIA.