Cea mai bună țigară

fumatorEU sunt fumător. De ani buni de zile. Nu e ceva cu care mă mândresc, e ceva ce fac, pur și simplu. Respir, mânânc, beau, trăiesc. Și fumez. De ce? Nu știu, exact. Și probabil toți cei cărora li se pune sau își pun întrebarea asta, au același răspuns. Chiar dacă pe moment vor spune că pur și simplu le place. Sau îi calmează. Sau îi ajută în vreun fel. Dacă e așa și țigara e bună, pentru fumători, chiar dacă știm că e rea, atunci mă întreb… Care e cea mai bună țigară?

Tu, ca  fumător, te poți decide? Și dacă te decizi că ai fumat, cândva, cea mai bună țigară și ți-a rămas în minte evenimentul acela fericit, despre ce a fost vorba? De marcă, de tutun, de felul în care era făcută, de situație, de oameni? Sau pur și simplu de starea ta de atunci, de faptul că te simțeai bine și erai împlinit de emoția trăirilor tale de la momentul respectiv? Și oare nu te-ai fi simțit la fel și fără țigara aia?

Eu nu țin minte să mă fi gândit vreodată, sau să fi simțit că am fumat „cea mai bună țigară”. Țin minte doar de câte ori am încercat să renunț la fumat, fără succes sau cu un succes temporar. Iar în momentul în care am fumat iar o țigară, după luni de abstinență, a fost la fel de bună pe cât a fost de rea. Și satisfacția țigării respective era, de fiecare dată, umbrită de sentimentul dureros de eșec și neputință. Și asta mă face, acum, să mă gândesc.

Lucrurile cu adevărat bune, în viață, cer sacrificii. Cer timp, bani și multă energie. Asta investim, ca să avem parte de acele lucruri bune. Cele care ne rămân întotdeauna în memorie și de care ne amintim cu plăcere. Avem melodii, filme, cărți, persoane și întâmplări preferate. Acestea sunt cele mai bune din tot ce am trăit până acum. Și merită eforturile pe care le-am făcut, ca să le avem.

Țigările cer timp, bani, energie și sănătate. Și dau, în schimb, prea puțin. Zic asta, deoarece cred că sunt mulți ca mine. Cărora oricâtă plăcere le-ar provoca o țigară, nu își amintesc ceva memorabil, legat de țigări. Ceva bun, ceva care să lege țigara aia de sensul de a trăi. Și sensul ăla e tot ce contează, iar ce nu e legat de acel sens, e… nimic. Și gândul ăsta, mă sperie.

Sunt sclavul a nimic și nu am forța să mă eliberez. Oricâte „ultime țigări” aș fuma, oricâte cărți pe subiectul ăsta aș citi și oricât de conștient sunt de ceea ce am spus mai sus. Dar încă am voință. Iar dacă tu, cel care ai citit până aici, ai reușit să te eliberezi, dă-mi rețeta ta. Și nu mă refer la ce ai făcut, practic, ci la ce ai gândit, ca să reușești Probabil e ceva ce s-ar putea să fi funcționat doar la tine, dar sunt dispus să învăț și să încerc. Dacă, în schimb, ești fumător, pune-ți întrebările pe care mi le-am pus și eu. Și în cazul în care chiar ai o amintire dragă cu cea mai bună țigară, tare aș vrea să mi-o povestești. Fiindcă nu cred să existe așa ceva.

Gata.Mă duc să fumez o țigară. Poate va fi ultima. Hmmm… Alt gând. Poate ultima e cea mai bună și vrednică de ținut minte. Da! Mă duc să fumez, încă o dată, ultima țigară. 🙂

Parerea ta?

4 comments for “Cea mai bună țigară

  1. Paul
    decembrie 28, 2014 at 2:22 pm

    Daca zici ca ai citit multe carti pe subiectul asta cred ca ai incercat si Allen Carr-In sfarsit nefumator, daca nu,eu ti-o recomand cu drag.Metoda functioneaza 100% daca esti intradevar hotarat sa te lasi.

    • decembrie 29, 2014 at 12:23 pm

      Da, am citit. A functionat si am renuntat la fumat imediat dupa ce am citit cartea, pentru aproape 4 luni. Dupa care m-am reapucat…

  2. Ek Ro
    septembrie 14, 2014 at 3:59 pm

    Dependenta,de 15 ani…culmea,de cate ori hotarasc sa renunt,a doua zi toti din jurul meu fug sa-mi cumpere tigari…grav,fara cafea,nu functionez…mai grav,cafea fara tigara? nici atat…Pall Mall negru,pe principiul „daca-i gasca,sa fie grasa”!….si nu,nu va fi ultima..

  3. Emi
    septembrie 7, 2014 at 11:10 am

    Cea mai buna tigara este Kent patru udata cu palinca de pruna :> :))))

Ai ceva de zis? Zi!